Stau in fata oglinzii si`mi vad doar ascutimea.

Imi vad doar greselile...imi vad doar incapacitatea de a le repara.

Si toate dor..

In ascutimea lor.

E un cer de aprilie al formelor obscure.

In oglinda.

Imaginea tace ...

Stiai ca si eu sunt om?

Da,si la fel ca toti oamenii fac greseli.

...

Pe cine pacalesc?

Asta nu mai merge de mult.

Am pierdut atatia ani ca sa constat ca greselile nu tin de natura umana,ci de falsele impresii pe care omul si le creeaza.

Constient,poate.

Dar la mine nu mai merge.

Cat de bine ar fi sa`mi reneg statutul de om ,si sa ma recreez intr`o alta forma de viata.

Nemaintalnita pana acum.

Unde sa nu fie

Ascutimi

Care sa doara.